Nu că nu-mi imaginam, dar chiar și o imaginație – bogată ca a mea inclusiv – se lovește de niște pereți fermi ai realității. Eu tată. Ha! Uite că da.
Un băiat născut cu greu și…tardiv poate. El 1 an luna asta. Eu 40 tot luna asta, în curând. Îmi e leit și sper că mi-a luat trăsăturile bune doar. Tot ce mi-am învins eu ca adolescent și ca adult, sper că el are nativ transmis prin gene cumva. De la un pisic mic ce mieuna în brațele mele în a doua zi de viață, la un 11-12 kile ce miaună altfel azi. Mai nervos, mai fițos. Am jurnal aproape zilnic cu ce a mâncat, ce a căcat și ce culoare. Când a mâncat ceva nou, când a avut vaccinul și care și cum a reacționat și când a spus pentru prima oară ceva mai silabisit. Am de fapt și un întreg website al său cu fiecare vizită la pediatru x sau y, diversificare sau orice alergie mai ușoară sau ba la ceva. Copiii moderni cu părinți moderni au șansa să știe fiecare detaliu din viața lor. Nu mai zic de poze. Sutele de poze. În fine, caut să mă temperez, să nu obosească atunci când va fi mare, răsfoind prin ele. Eu n-am avut chiar atât de multe poze. El va avea de când era o shaorma mică învelită în spital, până…cine-știe-când.
E greu să faci un copil și totuși nu. Mă amuză că îmi amintesc de anumiți prieteni din copilărie ce spuneau că am un tic să zic mereu lucruri de genul: „E bine, dar e și rău”, „Nu e chiar așa, dar e și așa un pic”. Îi iritam tare, dar ăsta e adevărul. Nu e totul absolut. E greu, căci sunt chestii practice implicate: neamurile, banii, munca, timpul. Eu am avut mare noroc cu munca și timpul, însă dacă nu aveam…nu știu cum mergeam înainte așa cum am mers. Apoi cu partenerul de viață se poate schimba dinamica rău de tot. Unul vrea să facă așa, altul vrea să facă altfel. De aici ies multe discuții. În esență, nu m-am speriat nici măcar un strop de copil și de viața cu un copil. Mai mult de dinamica celorlalte lucruri m-am îngrijorat. E importantă dinamica asta și trebuie neapărat să aibă rezultate pozitive căci altfel…
În fine.
Pentru bărbați e o altă psihologie implicată în lucrul ăsta și mi-ar plăcea să se facă mai populară trăirea bărbatului de asemenea. Nu mai zic că dacă mai și lucrezi de acasă, te ia și soția și soacra la rost că ș-așa stai la calculator toată ziua. Din nou, dinamica e vitală. Am mai zis „În fine”? O mai zic o dată. *blink twice*
Te bucuri când vezi la fiecare lună ceva nou la copil. Pe la 7-8 luni chiar că se schimbă multe și va tot urma schimbarea… La 1 an deja aproape merge, gângurește ba una ba alta, asociază la maxim cuvinte și acțiuni. De asemenea dă cu capul de orice, oricât ai încerca să-l protejezi. Ce o fi pe viitor nu știu și nici n-am control total asupra lucrurilor, dar știu că un băiat își iubește mereu tatăl orice ar fi și asta mă liniștește. La mulți ani, tati!