Starea Constanței e ca starea acestei imagini din autobuz. E ca teoria ferestrelor sparte, doar că la scară mai generală la noi. Avem „spart” și transportul public, avem „spartă” și politica locală, avem spart la propriu și trotuarul. Și nu doar spart, dar și cu stâlpi în mijloc, ca să fie circ maxim.
Zici că mergem înapoi către secolul I, la noroi și igienă precară în societate. Un Ovidius mai pertinent ne lipsește, care să nu facă reclamă negativă doar de dragul unui partid anume.
Zici că este orașul nimănui, dar zici că nici nimănui nu-i pasă chiar atât de tare ca să protesteze în biroul Primarului. De la zăpada ce a căzut o dată și dăinuiește veșnic fix pe trotuare mai mult, la găurile din asfalt ce sunt prezente PESTE TOT nu doar într-un cartier anume. Apa și căldura e cu probleme, transportul e mai scump, dar calitatea mai joasă…
…taxele enorm de mari, dar prestanța (nici măcar calitatea) este de-a dreptul jalnică sau…lipsă. Fiecare se descurcă cum poate, însă populația este mai obosită, mai deprimată și mai nervoasă. Măcar fiți nervoși cu cine trebuie nu cu cei din trafic sau cu cei din stația de autobuz. Nu știu dacă se mai trezește constănțeanul. Rămâne de văzut asta în alt capitol.